Daca-mi ascult ratiunea,te urasc.
Si totusi,ceva din mine te vrea aproape.
Cu chip de inger,zambesti ca un demon.
Demonic e cuvantul pe care-l rostesti
si demonica e privirea ta.
Sau numai o forta demonica
ma obliga sa cred asta?
As cauta adevarul.Stiu ca nu exista.
Aud o voce care-mi spune:
"Nu el este vinovat.Tu esti.
A crezut in tine.Tu n-ai crezut in el."
In loc de raspuns,noi intrebari.
Binele sau raul m-a condus la tine?
Iar eu in cine sa cred?In demoni?In tine?