Te iubesc, America




te iubesc, America, precum acel bărbat în salopetă ce și-a irosit tinerețea
lîngă o curvă bețivă și acum îți cere istoria personală înapoi cu vîrf și îndesat.
te iubesc intocmai acelei femei coapte peste care s-au așternut, obeze,
isteriile ideologice ale eugeníei din Est și din a cărei feminitate trufașă a mai rămas un homunc ce declamă dreptul la o biografie fără convenții.
te iubesc, America, precum acei copii care-ți lustruiesc cu dinții și limbile lor de
ceară mașinile de curse din benzile desenate ce țin loc de sandwich cu burgeri






te iubesc, America, precum toți învinșii treziți din mahmureală
și care se încălzesc dimineața devreme la fulgerul dorinței de a scăpa
de miasma de vodcă pentru totdeauna.
te iubesc pentru felul cum miros după o zi de visare și chin la oțelărie
subțiorile Statuii Libertății mereu gravidă și îndrăgostită.
te iubesc, America, pentru simțurile tale acute în care își face
loc orice conjugare a verbului to be ce scoate ființele
din lanț și le pune să-și ciugulească ideile direct din gazonul cerului
ca pe niște larve unde realul leagă rod în orice anotimp






te iubesc, America, precum acei militari care au visat degeaba
toată viața că vor pune o bombă sub pernă tovarășului Stalin și sub
perna altor tovarăși în care se ascundeau clonele lui Stalin.
te iubesc precum acei soldați ce n-au reușit să-l radă la timp
pe dictatorul Ceaușescu și să-l angajeze la Marea Casă de Nebuni
a Poporului în chip de portar la raiul post-totalitar al emanaților.
te iubesc, America, prin dragostea băieților tineri ce n-au izbutit
nici măcar să-i pipăie pe criminalii bine păziți ce ne fierbeau mințile
în cazanul siberian plin cu mațe și sînge și ochi clarvăzători de poeți,
dar nici să sară la timp peste Zidul Berlinului n-au reușit,
și atunci, ca să se răcorească, și-au descărcat pușca de vînătoare
a babacului pe limba unde supurau în implozie cuvinte interzise
dragoste, libertate, adevăr, Dumnezeu, America, Frank Zappa,
Monica Lovinescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, dolar, sex,
drog, hippi flower-power, transcendentali, miracol
și alte cîteva milioane de cuvinte-delicte prin care ființa umană-
în esența ei de buruiană tăcută a păcatului și a erorii în extensie-
ia mereu în stăpînire trupul cast de mumie fragedă
al Pămîntului-mamă-și-tată-și-prunc-de-Tată-Fiu-Mîntuitor






te iubesc, America, cu dragostea tuturor sinucigașilor din Est
cărora în anii de teroare- în timp ce tu încă mai negociai cu dictatorii
din lagărul sovietic și le acordai clauza națiunii celei mai favorizate-,
le-a reușit măcar ultima expresie a disperării nobile exact în noaptea
de Anul Nou. și numai atunci, în timp ce ochii le țîșneau afară din cranii ca
niște artificii, ei împroșcau cerul senin al patriei cu cuvinte bine articulate
despre dragostea față de țară, de mamă și de dumnezei amnezici.
te iubesc, America, pentru felul în care te trezești tu dimineața
lent din somnul rațiunii , după cîte o picoteală de cincizeci de ani,
și te uiți cu poftă la noile utopii militare cum la un joc recent pentru
băieți buni ca Rain Man, ce bîjbîie și prin Europa de Est, unde copiii
supradotați erau îmbrățișați și pupați numai în somn pentru a deveni
cît mai repede oamenii noi de care avea nevoie statistica spălării creierelor.
dar te iubesc, America, pentru că șocul viitorului tău ne-a atins și pe noi
ca o undă seismică lentă ce ne globalizează cu rîvnă pe toți
în același zbor deasupra unui cuib de cuci unde ea visează în inima
acelei rețele de sîrme ghimpate o lume a eficienței și a ordinii
ca-ntr-un ceasornic cu capac de sticlă
și te iubesc, America, de la înălțimea acelui urlet ce nu se deosebește
prin nimic de Urletul cu care te iubea încă din 1956 și Allen Ginsberg și
din interiorul căruia văd eu acum din ce în ce mai bine că am părăsit un
secol în care toate mințile strălucite ale fiecărei generații au fost trase
în țeapă, sodomizate și distruse de apocalipsele ideologice totalitare






te iubesc, America, pentru că știi să găsești iadul și să treci prin el
cu alaiul de îndrăgostiți după tine, în timp ce tu tot lui Chaplin
îi dai apă la moară, deși băiatul, cu ideile lui de stînga, nu-ți prea înțelege
luxul energiei de rutină ce te pune la treabă și te scoate deasupra tuturor.
te iubesc, America, pentru felul cum poți tu să alergi de-a lungul faliei pe care
natura umană alunecă sub nivelul unei anxietăți existențiale suportabile,
incinerînd într-un crematoriu conștiința cetățeanului exemplar Forrest Gump






ah, cît de mult de iubesc, America, pentru toate viciile tale de mamă
aflată în desțelenirea inhibițiilor culturale generaționiste și etnic-naționaliste
și pentru stilul popular mistic al politicienilor tăi de tribună.
te iubesc pentru că, fie și numai în scopuri electorale, știi să te dezbraci
în public, să-mi arăți bubele tale greu de tratat, să-mi arăți fundul tău
mare în care zornăie frazele mestecate ca niște chips-uri ieftine. Tu
știi să-l pui pe Bill Clinton să explice națiunii în direct cît de ovală
este sala în care partidele sale de sex oral cu Monica au afectat
negocierile americane de pace din Orientul Mijlociu.
te iubesc, pentru că alegi să-mi explici în clișee romantice beat
cît de puternică e comunitatea gay prin arsenalul ei de simboluri
iconoclaste cu care omul nu se mai poate nici îmbăta și nici
întoarce la Dumnezeu decît stors ca o picătură
de otravă din moartea cuvîntului.
te iubesc cu iubirea eroilor tăi care au căzut pentru uniune ca și eroii mei,
bucurîndu-se de puterea stranie, minunată a omului de a alege viața
și de a muri, cînd își duce soldații negri la pierzanie dar nu
poate fi înfrînt.
te iubesc în ritm adînc de kaddish, America neshama.
te iubesc, America, pentru că te răsfeți ca o fostă fată săracă ce a
ajuns cucoană mare, dar care nu uită de unde a plecat, și tocmai de aceea
se așează în fiecare săptămînă în fotoliul psihanalistului, plătind bine
ca să-și rezolve problemele generate de viața grea și plină de privațiuni, cu lungi perioade de spitalizare, cu abuzuri sexuale,
cu tentative de autoliză eșuate din cauze rămase necunoscute.
te iubesc, America, pentru că știi că vei muri de opulență ca orice
fostă fată săracă ce a ajuns prea repede Marea Doamnă a Lumii
Libere, dar deja ți-ai luat măsurile de precauție și ai descoperit
în sfîrșit dragostea ce ne poate salva de fascinația
celor două vederi din sala de disecție a planetei resuscitate




te iubesc, America, prin seducția cu care l-am iubit pe întîiul meu
erou bărbos de reverie și care nu a fost un pașoptist ilustru
ci Abraham Lincoln în dimineața tragediei.
te iubesc, America, pentru timpul irosit al adolescenței mele cînd
am obosit să tot caut un bărbat care să intre la fel de ușor în epopeea
națională mioritică precum creștetul lui John Wayne sub pălăria de cow-boy
fără speranță a Vestului tău sălbatic.
te iubesc, America, prin acea uimire în fața ultimelor vertebre sacrate
afișate de Marlon Brando în Ultimul Tango la Paris la o despuiere mondenă
cu care se încheia o lungă perioadă de pudică așteptare a pescărușului
scăpat ca prin minune de la Pearl Harbour datorită unui zîmbet irezistibil de învins






te iubesc, America, pentru frigul din oasele sclavilor tăi ce au cărat
pe umerii lor Sudul dintr-o parte în alta a hărții pînă cînd, într-o zi,
și-au băut sîngele de sete și apoi și-au mîncat burta, aflîndu-și liniștea
de-abia în fața unui înger în zeghe ce a pacificat toate culorile pieilor umane
cu un rithm and blues fără început și fără de sfîrșit.
te iubesc, America, pentru felul cum plonjezi tu în epava sufletului
meu de copil care îi compătimește pe redactorii de la The New Yorker
nevoiți să trieze zece din cele aproape zece mii de poeme expediate lunar
de visătorii fără odihnă ce bîntuie prin văgăunile englezei americane.
te iubesc, America, pentru cele douăzeci de chipuri cu care Andy Warhol
o trimitea pe Marilyn Monroe la o repetiție generală pentru eternitatea
fantasmatică în care a intrat clișeul blondei sexy a secolului XX.
te iubesc, America, pentru anul 1969 cînd cei 400 000 de tineri
s-au întîlnit în paradisiacă ipostază pentru primul Music And Art Fair
de la Woodstock lîngă Bethel, New York, și s-au îndopat acolo
și cu rația mea de libertate, și cu rația mea de soare,
în timp ce eu, aici, eram pitită de tovarăși după cortina de fier ca un
ceva rușinos pentru că eram stîngace, iar pedagogia sovietică nu accepta
faptul că emisfera mea dreaptă, sediul miraculosului Punct al lui Dumnezeu
din teoria lui Melvin Morse, depozita o lume cu legi ce aruncau în aer
principiile eticii și echității socialiste





te iubesc, America, pentru tinerii tăi voluntari tunși paj
care au venit după Revoluție în blue jeans să șteargă de rahat
popourile zbîrcite ale copiilor retardați din creșele patriei.
te iubesc, America, pentru că știi să gafezi prin excese de libertate
pe care apoi le plătești tot tu înmiit, în timp ce mie mi se pare
greu sa accept risipa ta de imaginație.
te iubesc, America, pentru că ai început să înțelegi de ce nu e
corect politic ca unii să mute cu degetele lor groase luna de pe
cer direct pe tavanul din dormitor, în timp ce alții nu au pentru
biserica trupului decît nacela cuvîntului homeless.
te iubesc, America nerăbdătoare, pentru că te scoli cîteodată cu cearcăne
și cu capsa pusă și îți asumi tot tu pentru alții cheia socratică, maieutică
de a-i ajuta să devină ceea ce sînt de fapt, dar cu un defazaj de timp
pe care toată lumea îl descrie ca fiind un abuz de voință







te iubesc, America, pentru clipa cînd De Kooning a încasat 1 200 000 de
dolari la Christie' s, răsturnînd mitul artistului viu și
prost plătit.
te iubesc, America, pentru că, deși nu avea încă multă lume televizor la
mine în oraș, moartea lui J.F.K. m-a răscolit ca un seism planetar, în timp
ce decesul lui Gheorghe Gheorghiu Dej abia m-a atins, îngrijorîndu-mă
eu la vremea aceea numai pentru machiajul vecinei de la trei,
care era responsabilă cu curățenia și comportarea tovărășească pe scară.
dar te iubesc, America, pentru misterele tale politice și pentru chefurile
cu jazz și gin cu coca de la legendarele jam-sessions ale geniilor contestatare.
te iubesc, America, așa cum iubesc motivul năvodului în care se zbat
peștii de o anumită dimensiune pe lîngă care norocul trece ca săgeata.
te iubesc, America, din burta unui pește nici prea mare dar nici prea mic
care este mereu înghițit de cîte o balenă ce distribuie libertatea ca pe
un hangar din care numai robii pleacă, în timp ce regii dorm ca somnul
într-un mîl burghez de teorii despre pretextele de a fi în suplu powershift





te iubesc, America rănită, te iubesc cu stupoarea ce am simțit-o în ziua de
11 septembrie cînd teroriștii ți-au aruncat în aer Turnurile Gemene
ca pe două gogoși pufoase umplute cu gem de gutui și pastă de carne,
iar acum știu că aceeași groază am simțit-o în ziua cînd doctorul Șaptefrați
mi-a enunțat ideea de a-mi tăia ambii sîni, în care auzise el cum ticăie
două bombe, și am spus NU imaginii new-yorkeze a dezastrului
și am spus NU doctorului ce voise să mă readucă la status de Adam,
însă de atunci umblu prin lume cu craniul ras și buzunarele pline
de citostatice și în sufletul meu ticăie mereu o bombă pe care
cineva cu chip de înger ar putea să mi-o pună în traista plină de mere,
în timp ce identitatea mea feminină amenințată de rezecții
continuă să coaguleze matricea unei lumi ce trebuie să rămînă
întreagă ca o icoană tragică pictată pe cerul nopții de Frida Kahlo





te iubesc, America, pentru că am nevoie de servitutea geo-politică
ce mă lasă virgină în libertate mentală și afectivă și spirituală.
te iubesc pentru că nu ai limite nici în bine, cum nici în rău
or, asta înseamnă deja un concept inteligent care naște echilibru.
te iubesc, America, în cheia noilor alianțe ale gladiatorilor globali
care transformă hărțile în programe de organizare a ființelor umane
în jurul unor centri de putere multiculturală.
te iubesc, America, pentru că ai devenit acea idee de libertate
dincolo de care nu mai urmează decît misterul revelat și Unul Dumnezeu
văzut în 2004 cu ochi lui Dali la o sută de ani de la naștere.
te iubesc, America, pentru că ai venit în sfîrșit să o scoți din firida pivniței
pe bunica ce a murit ascunsă în '45, așteptîndu-te lîngă un colac mare de
cinci kilograme frămîntat în chip de salut din făină și cenușa bunicului





știu, America, știu tot ce urmează să facem împreună de acum încolo:
vom merge de-a lungul Ideii și nu ne vom mai putea opri, vom
atinge cu mințile noastre geniale Ideea și nu ne vom mai despărți.
și te iubesc, America, pentru că noi ne vom ține de mînă precum
bărbatul și femeia ce intră prima dată în apa învolburată a oceanului
ca să se boteze a doua oară și să se spele de pulberea de aur a iluziilor.
și te iubesc, America, pentru că vom păși ținîndu-ne de mînă
prin arcul porții ce deschide patio-uri de discurs în casa noastră planetară
și vom afla de la îngeri tot ce fac președinții noștri și gorilele lor musculoase
în ceasurile lungi cînd își vorbesc prin semne și cifre despre oameni
ca mine ce nu mai au nimic de pierdut decît visul american.
vom avea toate informațiile despre iubirea noastră prin internet
și ne vom scrie în fiecare zi mesaje de îmbunătățit un destin global.
ne vom ține de mînă în fața altarului și vom bea din acceași agheasmă soft
și, dacă va fi să fie, vom sări în aer cu toții ca niște stele timpurii
făcute din pastă de sfinți amestecați cu pămînt și apă,
ținîndu-ne de mînă, ținîndu-ne de mînă, mereu ținîndu-ne de mînă,
în timp de Dumnezeu, neștiind cît de acută este pentru noi subdiviziunea umană
a vieții, se va întoarce tacticos la Om ca la o fosilă, reinventînd povestea
celui ce n-a putut supraviețui din cauza excesului de libertate fără scripturi-
povestea omului așa cum a fost de la bun început și pînă ce am ajuns să te iubesc,
America, America tuturor dezmoșteniților, nefericita mea
America, America


(ianuarie 2004)





în "Poemian rhapsody - Cartea donei"
(Te iubesc, America)
p. 119 - 124


***

Blog Angela Furtuna