există momente cînd stăm așezați într-un cerc
spate în spate
fiecare fixează cu privirea un punct
parcă dorind să-și țintuiască acolo destinul
așa cum fixăm în pioneze
anunțuri domestice pe stîlpi


tu aștepți cu nerăbdare
primul colindător
ca pe un înger plecat după țigări
acum un an
ești un fel de mister bean
închizîndu-i ușa în nas


și apoi mai este armata aceea de ființe
albe și mici
primenindu-ți părul și umerii
iată prima sau ultima ninsoare îți spui
primește cu răsfăț și căldură fiecare fulg
fiecare prieten necunoscut
agonizînd în palmele tale