Te priveam…
cu doi ochi de zăpada
a căror licărire se topea
privindu-ți goliciunea...

Te simțeam...
ca un fior albastru
care mă îmbrățișa
într-un dans de frunze moarte
la sfârșit de toamnă…

Te doream…
ca pe un tremur lăuntric
care să-mi spulbere tristețea
îngropată-ntr-o lacrimă…

Încă privesc…
cu ochii stăruiți
într-o icoană
pictată pe-un suflet de sticlă
de-un înger uitat...

Încă-mi doresc...
să sparg fiorul albastru
și teama
și dansul
și muzica să se oprească la tine...

colind...