uite fulgerele spintecă rochiile mireselor noi doar ne jucăm
cu deshumarea aripilor
încă plouă în a treia primăvară de când nu mai suntem fluturi
acum uneori ne ținem de mână și simt sângele rece
cum se răspândește dincolo de solzi
minutele dintre noi fumegă de prea multă visare
asfaltul își deschide inimile mereu la 7 fix
câteodată numai
timpul îmi poate fii anestezic

**

noaptea culeg stele dintre coastele moliilor
m-am ascuns într-un bec în spatele filamentului
zâmbetele necunoscute poartă stigmata rogvaiv
doar lama știe să dezmierde pielea luna e fecioară fața ei
se oglindește-n cioburile ce-mi piaptănă părul
încurcate sunt uneori cărările dintre două suflete
negura spală temerile atunci când strecoară
glasul tău în exilurile ființei

**

nu nu nu sunt tristă și cântecele mele nu sunt recviemuri
spasmele din lacrimi nu-mi sunt testament
și orice ai crede
din iubire nu se mai nasc decât siluetele neantului

**

fluturii sunt liberi pentru o zi mi-am îngropat
împăratul purpuriu în inima asfaltului la 7 fără trei suflete
nu vreau să fiu încă o mamă blândă
copilul meu o să primească o gaură în limbă la fiecare aniversare
copiii fără nume
își numără unghiile să-și confirme tăcerea

**

iubite reptilele nu se nasc se întruchipează
poate uneori
le simți proiectate dincolo de retină
și nu visăm niciodată același vis chiar dacă ne ținem de mână
deschide ochii aici e finalul