Să nu te mai recunoști,
Să doară,
Să-ți scuipi oglinda aburită,
Să plângi cu ochi saharieni,
Să numeri zile, secunde, iubiri,
Să nu te ajute nimeni,
Să ai zadarnic potențial,
Să-ți fie teamă să-ți tai trupul,
Să te disipi în Evul Mediu al sentimentelor,
Să răcnești noaptea în somn,
Să fii părăsit, veșted, putred,
Să nu știi de ce ești.

Să îți fie patul rece,
Să nu te mai audă nimeni,
Să nu te mai mângâie nimeni,
Să nu te mai privească nimeni,
Să nu te mai iubească nimeni,
Să vomiți durere amară,
Să-ți fie limba de nisip,
Să-ți visezi iubita sub un necunoscut,
Să fii mințit mereu, mereu, mereu,
Să fii mințit mereu, mereu, mereu,
Să fii mințit mereu, mereu, mereu,
Să fii mințit mereu, mereu, mereu.

Să te folosească prietenii,
Să accepți,
Să te bucuri pentru ei,
Să ții la cea care nu știe,
S-o vezi,
Să-ți fie interzisă,
Să mori zilnic,
Să îți rămână prea multe zile,
Să vrei,
Să nu poți,
Să nu îți permiți,
Să dormi coșmare nesfârșite.

Să nu meriți,
Să ți se întâmple,
Să nu-ți dorești,
Să ți se întâmple,
Să dorești,
Să nu ți se întâmple,
Să fii prea bătrân,
Să fii încă tânăr,
Să fii călcat în picioare de secunde,
Să te sperii de clipa ce urmează,
Să ți se împlinească toate temerile,
Să nu ai voie să fii fericit,

Să nu poți, din teamă, să pui capăt acestei batjocuri care se numește viață...