Umbletul meu din departe spre-aproape
dragostea ta îl înnoadă cu stropi
dintre-aceia născuți între ape,
ape cu brațe
si buze deochi.

Calul de umblet al meu
este alb, tu-l vrei pur,
sufletul înger
născut nu-i din plânsetul,
ci din misterul calului sur.

Calul cel sur,
bătutul de soartă atunci
astăzi născutul din nou
e-n ferești,
lacrimi alint
pași de înger,
adanci
eu ți-l colind,
tu vrei să-l primești ?