zac...
beat...
in patul meu,
un imparat!

in mizerie, ajuns aici
dup-o calatorie lunga,
prin musuroiul de furnici

m-am strecurat atent
de pe-o fila pan-pe-alta
pe-al istoriei pergament,
eu mi-am semnat mereu erata

schimband ceea ce era de schimbat,
aruncand la gunoi ceea ce era de aruncat!

acum plang...
... langa mormant...

caznindu-ma sa scot,
din noroiul reavan,
o ultima-amintire si s-o port
in ziua cand cica veni-va pe pamant ultimul "heaven"...

si acolo, pe fundul
sicriului mancat de viermi,
in maruntaiele corpului tau fudul
stai tu, spirit marsav, si ma chemi

sa te imbrac, sa-mi strangi
corpul ce strange la randul lui,
un suflet alb, incepi sa plangi,
si te-nfigi in mine ca un cui...

te prelingi,
te simt in mine, nu mai sunt eu...
caci tu castigi
strop, dupa strop, dupa strop...
trupul meu!