O suliță înfig în pleoapa serii
Sub care ochiul patimii veghează.
Mă lupt ca Horus când îl săgetează
Pe Seth prin bezne fremătând puzderii.

Mă-neacă pâcla care-nveșmântează
În umbre stranii vămile plăcerii.
Rup vălul mut, al poftei și-al durerii,
Ce încă-n ceasul vlăguit vibrează.

Din orizonturi se prelinge sânge
Și raze-nvinse au căzut perechi.
Tăcerea-n grota viciilor plânge,

Þipăt rănit se-mplântă în urechi,
Iar îngerul ciclop etern răsfrânge
Adâncul pur al zărilor străvechi.


18 noiembrie 2005