S-a terminat în apa caldă cu vocea întamplării,
Cea care ma căuta,
Ieșindu-mi cu vocea ei în cale,
Frumusețea prezentă.

Vocea frumuseții prezente, rotunjită,
reverberând în conținutul minții mele
izbită
de tâmplă, pană la tâmplă,
un pic mai sus de urechi, în interior.

Izbindu-se, desena bazoreliefuri și meandre pe craniul
înfășurător al gândului meu,
lovindu-se, ricoșa înapoi sub unghiuri tot mai
largi.
Frumusețea prezentă, mișcându-se, forma un culoar, pe unde gândurile minții mele o urmăreau într-un surfing de viteza, ordonându-i-se în spate, ascultătoare
Pe tot mai largul culoar
Tunel negru pe care ea trecea tot mai rar,
loc geometric tubular, exercițiu de proză cu două predicate.