"și noi care fugim unii după alții
Să ne ucidem, să ne urăm, să ne iubim."
dan david

ECOU
și viața e o fugă
prea târziu ne dăm seama
că suntem invinși
de propriul orgoliu
ființe mici ne înconjoară
stăm pitiți în cochiliile noastre
și mai așteptăm acea schimbare
privim cu mirare luptele politice
scaunele tapițate pe care, mai toți
vor să se urce în picioare
în urmă oameni din ce in ce mai săraci
sărăciți...
cu pungile aproape goale
ieșind din micile prăvălii de cartier
ei au sărăcit primii, își zic
alte "jucării stricate" merg ținundu-se de mână
pe la spitale
zac pe scaune în așteptarea unei minuni
care nu mai vine,
mii de familii îndurerate
cu copiii inghițiți de nisipul frivol,
înghitiți de ură, de risipa celor care
nu văd pacea ca o rezolvare,
și noi trebuie să trăim
și ei dușmanii.
doar n-o să ne măcelărim ?

sârma ghimpată nu separă cerul

15.12.05 (c)
bianca marcovici