Aș vrea să-mi umble toamna
Ca viermii pe sub piele,
Să-nlăture cangrena
Cu sevele din vii,
Când îmi anin privirea
De vestede amurguri;
Să ametesc de zborul
Cocorilor târzii;

Să-mi potrivesc avântul
Cu darabana ploii
Din învocarea verii
La ultimul apel,
Dar când deschid fereastra
Să mă sărute frigul
Si să îmi dăruiască
Un guturai rebel;

Să trec culcându-mi visul
În pat de frunze moarte,
Cu aripile umezi,
Pe-același vechi făgaș;
Să-mi ispăsesc osânda;
Să-mi regăsesc pumnalul
Și să întreb de tine
Precum un ucigaș;

Și-aș vrea, dacă se poate,
Torturile tristeții
Să înconvoaie ziua
Sub voalul alburiu;
Să îmi întreb cu grijă
Furtuna insomniei,
Când toamna mă curtează,
Dacă sunt mort sau viu.

Remediat: 30 III 2008