sunt o mănușă
pe mâna inimii,
iar mâna inimii
ești tu...

și-ntinde mâna
dragostea prin vene,
smuncindu-mi inima
de umeri – geme...

geme când clipe grele...
călare pe valuri de sânge nalte
izbesc frunți de perete –
vene cusute sub piele.

geme când timpul
îngroașă mănușa...
și nu-ți mai simte mirosul,
ce-mi descuie ușa...

e fericită mâna,
când nu-mi simte trupul
și nu-i mai sunt haina,
ce i-o îmbracă timpul...

ești tu în fața ta,
iar eu îți sunt oglinda
prăfuită de clipirea ta,...
și-i tot ce-ți pot da.



17martie,2002.Ch.