azi am vazut cum cainele lipaia
cenusiul zilei dintr-un ochi de apa
a carei pleoapa de foc
s-a desprins
maiestrit origami
leganat de vantul de est
departe de fata descuamata a pamantului

...

si-apoi am pasit trista printre varste
cautandu-mi definitia
cu talpile-mi afundandu-se
in sarea timpului
ale carei dune serpuiesc runic
incrustate in faldurile
braului macinat dintre emisfere
masti glisante pe chipul
miraculos fixat intru devenire