agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-19 | | Înscris în bibliotecă de Călin Sămărghițan
Cât am fost piatră într-un zid de mănăstire
nimeni nu m-a știut; timpul s-a scurs prin mine ca printr-un ochi orb; păsări simbolice mi-au ciugulit globulele roșii din sânge și m-au lăsat ca pe-un ciob de cristal sub geana unei veșnicii incolore. Seara un înger ă veghe din înalt, iar la sărbători mari un duhovnic cu degete de lumină mă stropea cu isop - pielea mi se înduioșa atunci ca o petală de lacrimă picurată pe-o floare și câteodată visam că prin mlădițele de cuvinte care-mi șușoteau pe la tâmple mă voi putea ridica din somnul meu mineral, să pot gusta măcar încă o dată dulcele nectar al vieții. Dar cât am fost piatră într-un zid de mănăstire nu m-au durut gândurile, nu m-a fript ura nimănui, iubirea aproapelui nu m-a trădat; nu mi-am plâns soarta pe umerul îngerului, nici cu propria umbră nu m-am certat. Cât am fost piatră într-un zid de mănăstire am cochetat cu spectrul unei posibile fericiri nominale, cum cochetează o rază de soare cu umbra viitorilor nori; în nopțile cu ceață mă retrăgeam din țesătura materiei în șoaptele unei rugăciuni. De atunci, din acea vreme, de când eram piatră într-un zid de mănăstire, am învățat limba pământului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate