Poetului cahulean Andrei Ciurunga

Voi ați zidit, acolo,-n pușcării,
Visând la zbor și la albastrul zării,
Cu numele pornit spre Veșnicii,
Un viitor firesc și demn al Þării.

Departe de părinți și de copii,
Voi ați zidit, acolo,-n pușcării…

Cu târnăcoape-n mână și lopeți,
Mânați prin iarnă cruntă și noroi,
Cu prețul chinuitei voastre vieți,
Voi nu ați mers o clipă înapoi…

Visând belșugul auritei glii,
Voi ați zidit, acolo,-n pușcării…

Cu Soarele văzut prin gratii doar,
Cu stelele ținute numai minte,
Ați stat mereu de pază la hotar,
Nălțând spre Cer curată rugăminte.

Cu idealuri, crezuri, vise vii,
Voi ați zidit, acolo,-n pușcării…

Azi alte timpuri zboară-n Univers,
Cutreierând înaltele tării…
Punând cu grijă-alături vers cu vers,
Voi ați zidit, acolo,-n pușcării…

Cu gânduri închegate-n poezii,
Voi ați zidit, acolo,-n pușcării…