Ne-nțeles e înțelesul cel ce naște ne-nțelesuri.
Noi,
Renaștem doar eresuri.
Voi,
Renașteți doar noroi.

Noi slăvim fiece clipă ce ne prinde-mbrățișați,
Voi lăsați clipa să treacă, după care o uitați.
Noi zburăm spre idealuri și ne găsim fericirea,
Voi doar apăsați pământul mărginind nemărginirea.

Noi ne ferim de tot ceea ce e pustiu și rece,
Voi vă înghețați simțirea și pustiul vă petrece.
Noi ne bucurăm pentr-un sărut, o mângâiere, o șoaptă de iubire,
Voi lăsați ca cele mult prea lumești să nască o aparentă fericire.

Noi iubim!
Voi n-aveți suflet să o faceți.
Noi visăm, ci nu trăim,
Voi trăiți, dar înlăuntrul vostru zaceți.

Noi ne naștem din eresuri
Renăscute chiar de noi,
Voi muriți în ne-nțelesuri
Ce renasc doar din noroi.