agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2171 .



smuls de ritm
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [raduliana ]

2002-03-18  |     | 



verde-albastru, gândul rupt;
oxidate așteptări lunecă-n adânc purtate:
ploi metalice tăioase, le scufundă dedesupt
iar din vânturi se preling un fel de șoapte, cânt sălbatic, dans străin, albastru-verde
nu mă aude - nu mă vede, nici surâsul nici tristețea, stranii pietre-mi ies din carne
prefăcându-mă-n ciudată, neștiută stâncă în locuri unde n-au fost munți nicicând...
verde-albastru, obsesiv, îmi inunda pân' și umbra - nu știu care și nici cum
smulge cântecul mirării prealăsându-mă în praguri unde sunetul se naște din culoare - nebuniei
dând hotar
ce mai sper când spre amar și verde-albastru
minerala-mi încleștare, mă împinge-n nemurire astfel?
...cum pot porții da de știre că sunt om și nu sunt piatră,
sunt aici chiar de-s vremelnic, sunt așa , chiar și nedemn - cine imi facu tiparul
întrebați-lă pe el..!... neputința când mă fierbe, rup veșmântul lunii, ard, bezmetic fug
pun prostiei mele jug, ar apoi cu el tot cerul; nu pământu-mi stă în cale , ci un biet pietroi ce-n mine
își găsi culcuș și, vai, nu găsesc, nu , nici așa, drum în piatră, visului...
.............................................
liniștea din nou mă pierde
murmur crește , crește,... tunet, piatra-n formă de ureche dăltuită spre apus
din lumina albastru -verde mai ajunge ca o palidă amintire, din smintire nu rămân decât dorinți trunchiate, mai deșarte chiar, un pic, până se prelinge toată ca o dâră, în verde-albastru,

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!