Vorbe pe ghetele înzăpezite
prin lanțul albăstrit, frunza de sticlă, de ființă
ca o poală adormită, fusul
luna printre bare, într-un tîrziu anost
risipind rușinea peste ochi
în muntele sudat, al zecelea fior
coboară, au mai rămas doar doi
lunateci sorbind culoarea
ziua își mișcă șinele adormite
într-un bec negru, fără putință
luna își numără opusul
sclipiri mîngîiate în rost
cămășile își beau un ochi
zdruncinul zumzet într-un schior
spre visul schiind peste ploi
ziua își pierde încet, încet sudoarea...