În primele nopți m-au ghemuit pe un fotoliu, mă-nfașurau într-un cearceaf albastru cu trenulețe mici și mă-ncălzeau în brațe să nu tremur.


Fumul aspru îmi înțeapă gâtul.
Strugurii arși de ochi galbeni,
Călcați în picioarele goale de cei verzi
Îmi mucegăiesc papilele.

Mâna-mi dansează un tango frenetic,
Unghile-mi galbene se clivează artistic,
Piciorul stâng îi explică mânii pașii,
Iar cel drept refuză -paralizat- dansul.

Sânii cuprinși de-o lene gravitațională
atârnă lăbarțați intr-o cârpă cu trenulețe.
Trăiască clorul!