O zare nouă se presară-n zori
lumină blândă picură pe flori,
aud cum iarba tremură
în aburii dimineții
vin pasări să bea roua,
pînă și scaieții
sunt cupe cu nectarul
ce poartă seva vieții,
în zbor de șoim
se pierde-acum hotarul,
clipiri de flori sunt fluturii
ca de matase,
albine zumzăie peste case
un cânt dulce cu-arome de fagure,
se-nclină pădurea câmpiei
e, poate, deșteptarea României.