Se legănau sub frunze-ngălbenite
Secvențe ale timpului trecut,
Zadarnice îmbrățișări de lut
Sub masca clipelor deja strivite.

Și pașii șterși din mâna de țărână
Ce mângâia un vis neîmplinit,
În adieri de vânt s-au risipit,
Pierduți în hora ielelor, nebună.

Ce-a fost se-adună umbră-n urma mea
Și se ridică neagră peste mine,
Învăț să mor secunda care vine
Spre neantul care-i dincolo de ea.

Se cern ușor prin sitele de timp
Ascunse-n iriși visele pierdute,
Þesând apoi coroane nevăzute
Și simt în carne fiecare ghimp.

Deja-și fac cuib în ganduri ostenite
Cărări pe care-adesea am umblat,
Lumina ce pe talpi m-a mângâiat
Cu stropi de rouă-n dimineți vrajite.

Am învățat ceva despre trecut
Din masca clipelor deja strivite.
Se descompune-n frunze-ngălbenite
Falnicul meu înveliș de lut.