primul sens al lucrurilor este să te facă să te privești mai atent cum te dai la o parte pentru a face loc celorlalți să intre în tine


„să vii lângă ei mi se spunea
să îi faci să te vadă
altfel vei intra singur
într-un orizont
și în alte orizonturi
ca într-un labirint
din care nu te mai poți întoarce”

la a doua strigare
ne priveam unii pe alții
sub lumina lucrurilor așezate pe tableta de comunicare

„să cauți indicii
e nevoie să te vezi
dinspre ei
să înveți
cum să te reprezinți”

așa am pășit ușor înainte
răvășind sunetul oglinzii
din care plecasem față în față cu mine
am intrat o data cu ei
ca să ordonăm
niște obiecte
care din acel moment
nu mai foloseau nimănui

“să deschizi totul auzi
nu da înapoi
vino aici și aici și aici
de acolo nu se vede nimic”

ajuns undeva
în spatele unei suprafețe
uitam încet
subiectul venirii

stabilizam forma
cu trupul acesta
impregnat de lucruri
ca și cum de aici nu se mai poate ieși