trei serpi ai disolutiei se innoada peste povara de a fi
unul marsaluieste bizar peste pofta de a creea timpul
celalalt satura larma sangelui
cu prada funesta a inutilitatii
si al treilea joaca la masa verde a ochilor mei


daca nu-i ascult vatuitele treceri spre sine
lumea asta de nesabuinte
anotimpul copilariei cu larga lui dupa amiaza
mi se va aseza in brate


stiu cum e lumina de iarna
pe obrazul tau vested ceas al fugii din mine
ma ascund in ranchiuna fiecarei clipe


clopotele bat in fiecare dintre noi
stapanitoare, o tacere, razbuna cuvintele