mi se pare că am scris în alb o pagină despre moarte
tu aveai lacrimile rotunde
despărțeai la minus infinit silabele și
fugeai în mine

ne ascundeam eu în palma ta fără linii
tu în ochii mei
depărtați oarecum de întuneric

se făcea că deveneam o pisică oarbă
numărai petele de negru
dinspre irisul meu drept spre
mâna ta stângă


nu îți ieșea niciodată prima nuntă
cred că ți-a fost ștearsă
binecuvântarea