feliată de căderea fulgului
jumătate-jumătate cu mine
acoperindu-mă
adorm

*
cum să-ți spun astăzi?

pe numele tău au crescut mușchi
în trupul meu nordul își face cuib
mi-e frig
și atât de somn

rătăcită steaua polară ne bântuie
o traiectorie imprevizibilă
pe un cer golit de puncte cardinale
care își scufundă una câte una corăbiile
visele
mici titanicuri fără bărci de salvare
murind încet încet
o existență fără busolă

mi-e frig

*
din cuibul meu crescute
acele de gheață
din ce în ce mai flamânde
se reped înfometate spre puținele cuvinte vii de pe limbă
aduse atunci când reușesc să mai păcălesc
să mai găsesc
steaua aceea din întâmplarea de a te fi
când mă întorc
rostind numele tău
pe partea cealaltă de mine

mi-e somn