Azi a nins pe toamna sufletului meu,
Iar inima mi s-a crispat eliptic,
Apoi a reprodus un diamant de fee,
Ce-a curs cu sangele prin Galactee.
Si-a cunoscut o lacrima albastra
Venind apoi sa-mi povesteasca
O harta oarecare-n scris cuneiform
Trasand speranta intr-un op disimulat,
Ce pretindea ca feea l-a creat.
O unda mi s-a propagat prin vene,
O raza cam lasciva strigatului meu
Mi-a cercetat prin iatacul aburos,
Ce ascundea o pietate neagra
Purificata de pagana zeitate,
Surescitata de o transmutare in ascet.
Si lacrima prelinsa-n sangerare,
Scorojise obrazu-mi atat de tare
Incat un cataclism al porilor din epiderma,
Complementa un relief de templu egiptean
Cu apocrife bizare marcate pe frontoane.
Trecand astfel prin ruine cvadrogene
Un Nil al inimii albastre
Mi-a prevestit ca iarna se instalase
Pe toamna sufletului meu.