femeia aceasta se descoperă între pagini. nu lasă
nici o notă de subsol. își amintește întotdeauna numărul
unde a scris amintirea

un braț al iernii o cuprinde lent până la glezne
s-a născut cumva între fulguiri. zâmbește
nopților în taină.
își spune că viața asta are gust de scorțișoară.
dacă presari prea multă
e amăruie.

știe cum să scrie fără semnele de mirare. întâi schițează un destin.
a doua zi desenează un cer fluid. ca și cum
ploaia nu i-ar fi de ajuns.
și lasă ceasul
cu o oră mai devreme
să poată primi un om cu minutele întregi.