gata, te strig pe mai multe voci, te aplaud de la distanță, da, pelicula de gheață a crăpat și am căzut în bularga viselor, în nicolina precupețelor nefericite;

m-am udat pe haine; apa asta care-mi inundă acum plămînii e limpede și bună de băut;
îmi amintesc perfect prima zi de viață, uit toate cuvintele, îmi amintesc prima baie, primul meu strigăt întîrziat;
– mă las tîrît de șobolani prin canale, mă las în general tîrît de tot ce mișcă –

uit toți anii de școală, uit lecțiile de vioară, mă agăț de haine ca și cum m-aș prinde cu disperare de scutecele fiului meu;

ziua asta e cea mai importantă din viața mea; nasul mi se exfoliază, îmi curg acizii grași nesaturați pe bărbie, am o frunte imensă, o lingură în buzunarul hainei;
– mă las tîrît de șobolani prin canale, mă las în general tîrît de tot ce mișcă –

abia la sfîrșit îmi dau seama că trebuie să-mi lipesc urechea de un lemn scobit ca să pot asculta această muzică dăunătoare oamenilor.