agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1403 .



Din Vina Ciobănașului
poezie [ Vizuală ]
Drama Mioritică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Progenitura ]

2005-12-29  |     | 



Pe pajiștea deasă, deasă și întunecoasă, între amurg și seară
Când ciobănașul clăbățu-l ține tras peste sprânceana deasă,
Sub naltu' bradului, cu gândul spre codru, codru și hazardu,
Stele călătoare, stele stătătoare-ngheață turma și izvoru.

La munte, muntele pustiu, șade turma omului și-a satului,
Cât fu ziua de lungă o păscut. Ciobănașul șade și doarme tăcut;
Sub bolta înstelată de astre călătoare, s-aude glasul lupului
Și-a păsării ochioase, a naturii pline de neprevăzut.

Și-n miez de noapte, omu fruntea-și descrețește pe jumate,
El cu spaimă sare în picioare și clăbățu și-l îndreaptă,
Gura-i slobozește disperare, inima-i uită a mai bate,
Turma pare a fi toată, în van încearcă s-o socoată.

Și-atuncia mâinile la buzișoare ducând, eteru fluierând,
Câini s-adunară și turma-i îndreptară spre dumu dă casă
Spre pădurea deasă, spre poteca ce doar baciu căutând,
Căutând și judecând, aduse turma omului și-a satului la masă.

Și frigu de noapte se-ntețește, lupu codru împletește,
Ochiu ciobănașului caută și judecă prin codru, prin hățiș,
Prin glasul bufniței, prin negura ce cuprinde-n mrejele sale
Turma și sufletul omului, sufletul satului ce doarme în ălalt poieniș.

Potrivnic codru-nfundă, lupu și fiarele nopții stau la pândă,
Turma se frământă, câini nu pot să o mai strângă,
Și stele lucitoare, lucitoare și-nspăimântătoare, din tufiș s-avântă
Spre ciobănaș, spre câini, spre turma cea răsfrântă.

În chiu și vai toiagul mi-l azvârlă când în noapte, când în moarte,
Căci pădurea-i deasă, deasă și-ntunecoasă, lupii îs și ei pădure
Cu-ai lor rugi ce sfâșie blănița, blănița albă și moale în însângerare
Ciobănașul cade, cu beregata sfâșâiată, toate sunt acum deșarte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!