Pe frunte Vremea plăsmuiește rid.
În tâmple bate clopot de aramă.
Hiene urcă-ncet în trup arid,
Furtuni căzând în rostuită spaimă.

Demult nu jinduiesc livezi cuminți,
Pe drum știut curg fără de hotar.
Jertfite fi-vor bezne-n ochi de sfinți,
Ce zămislesc icoane în altar.

Irumpe toamna în licori târzii,
Când pasul și-l lungește înspre iarnă,
Atavic joc de cercuri porfirii,
Înmiresmat cu zboruri și cu taină.