ora asta îmi miroase a păr de lup mamă
pârlit de oameni înainte de cină
nu întreba nimic
nici de ce împodobesc cu scorpioni bradul nici
de ce înțepenesc în gol

îmi umplu ochii cu două nebunii efemere
azi se ceartă anotimpurile mamă
pe un singur copil

cel ce judecă își descoperă ochiul
până la semicercul durerii
iar eu ascut piese artificiale
în formă de săgeți
aruncate spre același cord

prea sensibil mamă știu mi-ai spus-o cu fiecare
naștere
numai eu sunt surdă și azi și până la
treptele templului
acolo unde nu mă mai așteaptă
nici o mână uimită