agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1036 .



Fratelui meu Beckett
poezie [ ]
nici primul val, nici ultima generatie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [allyouneedislove ]

2005-12-31  |     | 





Am învățat să vorbesc răul din foamea de sferă
Mulțimea urla în spatele gratiilor ce despart
Pădurea de nepădure; zîmbetul de nezîmbet
Am învățat deșertăciunea cu puzderia de alb
Din jurul ochiului meu cam albastru din vina cui?
Sudoarea mi-o cîntam teribil de singură în pămînt
Încercînd să înțeleg ceva, acum, printre lumi deșarte
Atunci ca întotdeauna, mi-am băut trupul încercînd să-l uit
Dar foamea de sferă, foamea de trup, în spatele gratiilor
mi-am dus credința la frunte, la umeri, degeaba,
credința era mult mai aproape decît aproapele meu
desigur, nu sunt ultimul nici primul val,
nu sunt prima nici ultima generație în constelația șerpilor
trecutul meu anodin e al nostru cu aceiași sudoare de alb
teribil de singură în pămînt, ați mai auzit asta desigur,
nu sunt unic, recunosc, mirarea de ploaie nu-i o femeie
sau poate mirarea că plouă e o femeie, fără rost apa
fără destin amintiri prășite în cîmp fericirea răsare doar primăvara
cînd fericirea devine fericire pur și simplu, fără unu și zero
fără eu și tu, dacă știam ți-aș fi spus cine e,
fratele meu beckett îmi zicea în curtea părintească azi-noapte
prin tine trec tot felul de oameni îmbrăcați în haine
acum, aici, mă țin de mînă cu așteptarea lui godot trei
în amintirea aceluiași om godot îngropat de mine ieri
spre marginea ta de poet închis, spre marginea ta de poet
lunatec plîngăcios, cum crezi că te găseam la ascunselea?
În spatele tău dintotdeauna, umbrele nu există căci pot respira
De ce să fiu unic îmi șoptea fratele meu samuel beckett într-o noapte senină
Spune-mi, singur fără tine, de ce, de ce, de ce?....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!