îi dau asasinului meu un pahar cu lapte praf,
îi proptesc o suzetă în gură,
el gîngurește mulțumit, mă urmărește cu privirea prin cameră

aștept să-i distragă altceva atenția
ca să mă pot furișa
în urna plină cu cenușă;

spre sfîrșitul nopții ies din ascunzătoare,
mă spăl;

de pe trupul meu se prelinge acum
o apă la fel de neagră
precum pielea tuturor pruncilor abia născuți