La fiecare sarbatoare ne luam hainele bune
si iesim prin oras sa ne vada lumea
cum cheltuim intr-o seara banii pusi deoparte,
saptamani intregi.
Si dupa ce trece, trecem si noi
in hainele noastre vechi de ani de zile,
pe care le tot schimbam intre ele.
Unii mai cred ca scoala te poate salva,
dar tot ce-ti da e-o diploma de carton
in buzunarul rupt al unui pantalon.
In timp ce copiii bogati conduc masini scumpe,
si nu se-ntreaba, cum e de partea cealalta
a baricadei.


Nu ma poate salva nimic de la destinul meu?
Vreau sa ma schimb, dar n-am de unde alege,
vreau alt drum, dar nu ma pot misca,
ca-s prizonier aici.
Cred ca un pahar de Iancu o sa-mi dea cu timpul
fericirea si uitarea pe care le caut. Cum altfel?
Prietenii mei sunt si ei ca mine,
la fel de saraci, fara nici o speranta.
Deci e clar ca la necaz nu am la cine sa ma duc.
Imi trebuie o tigara.

Am invatat deja tot ceea ce saracia trebuia sa ma invete,
de la faptul ca nimic nu e gratis pana la valoarea banului,
de la respect pana la Machiavelli.
Vreau sa evoluez, sa ma misc la un alt nivel mai nobil,
insa stau aici intr-un loc mic gandindu-ma la lucruri mari.
Imi scot o tigara si ma uit la mine cum sunt condamnat
sa cant balada saracului.

Si toti voi ceilalti saraci lipiti!,
faceti si voi cate sapte copii,
pe care ii lasati singuri cand plecati sa beti.
Nu le puteti lua o haina sau un pantof,
nu ii puteti tine la scoala.
Si cresc fara nimic al lor,
dar vazand la televizor isi doresc.
Asa ca se apuca de fumat si de baut,
incep sa fure si sa se bata,
nestiind niciodata ca sunt niste ratati,
trimisi si ei sa cante balada saracului.