Părinte, cum ți-e Crucea,
În Zi de Bobotează?
E grea?...înaltă?...rece?
Te-ntreb, căci ți-am văzut-o,
Când alții doar visează!...
Cum o treceai prin Poartă,
Te-apasă și Te-ntrece!

Și busuiocul parcă Îți iese din sutană!
Părinte de botez! Þie, nu-ți pasă?
Îl fură toți, să-l pună pe sub perne!
Părinții mei îl țin o viață-n cană
Am vrut să-l schimb pe-o floare...nu mă lasă!

Împarți botezul?! arzi cu noi, tămîi?!...
Ioan e vestitorul lângă tine?
La mine-n casă cât poți să rămâi
Să tot stropești?...să-mi meargă iarăși bine?

Vezi?! sunt nimic la Prima dintre Taine...
M-aplec, mă-nchin, să-mi pui apa pe păr!...
Porți capul lui Ioan Botezătoru-n haine,
Vestind ,,Cale...Iubire... Adevăr''!

Vezi Crucifixul undeva, ascuns?
Un dar de la bunica mea...mișcă-n perete!
Cu moși-strămoșii mei l-am tot străpuns!...
Și tot nu l-am fixat...poate-i vreun semn!
Nu-i așa vechi ca Crucea Ta de Lemn!
Dar poartă sânge-n El...cu sânge-i uns!