Moft

L-am așteptat în parc, pe bancă
Stând ca năluca printre fluturi,
Nu a venit și-aș vrea să zacă
În suflet lipsa lui și-n chipuri.

Pe stradă m-am plimbat aiurea
Privind perechi sub luna plină,
Nu am fost eu să fiu aceea
Ce pleacă fruntea sa senină.

Ah, nuntă! Cerul tău mă cheamă?
Mă vrea naivă suferindă?
Să vin aș vrea și-mi este teamă
De chipul tău, de soarta crudă.