agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-04 | | Înscris în bibliotecă de olivia pirvu Curg ale școlii ore nesfârșite, cu temeri și-așteptări învolburate. O, timp ce trece greu, singurătate... Și-afară: străzi răsună și sclipesc și-n piețe largi, fântânile țâșnesc, iar prin grădini cresc lumi nebănuite... Și-n haina de copil să treci prin toate cum nimeni n-a trecut și nu va trece – O, timp ciudat ce tainic se petrece, o, grea singurătate. Și de departe să-i privești pe-acei bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei, și pe copii, în altfel de culori trecând; o casă ici, un câine când și când, încrederi, spaime mute amestecând... O, fioruri, fără rost tristeți, o vis, o, nesfârșit abis. Și să te joci așa: inele, mingi și roată, în parcul care încet-încet pălește, și pe cei mari să îi atingi câteodată, sălbăticit de goană și orbește ; dar liniștit, cu pași mărunți, spre seară, ținut de mână strâns, să pleci acasă. O, înțelesuri care-ți scapă iară, O, teamă, o poveri ce-apasă. Și ore-n șir, să-ngenunchezi la lac cu o corăbioară; să o uiți deodată, căci altele mai mândre valuri fac, mai colorate pânze ți se-arată, și doar la fața mică, scufundată, te mai gândești, ce palidă se-ascunde : Copilărie, oglindire tremurată, unde pleci? Unde? Unde?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate