timpane sparte de urletul oaselor
de cuvinte zdrobite trosnind între dinți între buze
auzul rănit adăpostit în fulgi de vata
astupându-și fisurile cu palmele
tăcerii cu neauzul
liniste! tăcere! liniște!
urechile au fugit auzul s-a ascuns la marginea
privirii
scrie apăsat pe coli neîncepute albe
scrie apăsat dar nu strivi cu penița grea
și nu zgâria
trupul cuvintelor carnea pielea mușchii
cimitir de cuvinte!
goale dezgolite de sensuri
spânzurate pe foi albe neîncepute
scurgere cădere de vorbe
moarte!
nu mai scrie!
vreau sa mângâi să strâng în palmă
părul ochii sânii
cuvintelor