Si uite-asa am invatat s-adorm
Cu ploaia ropotind pe trupul meu,
Cu cerul ridicand creneluri de lumina, Care purtau stampila entitatii mele,
Sub posteritati pe care trupul meu le erija,
Fara problema...fara-ndurare...
Si i-am permis sferei de aur,
Sa ma patrunda cu-n alambic
Ce deschidea usile-nchise
A enigmei sufletului meu.
Apoi am invatat sa imi spal pacatul,
Cu o bucata de sticla afumata,
Ce desprindea cate un ligament
Al muschiului patruns de pietate.
Trecand apoi prin centrul de emfaza,
Am auzit cu cantec al exodului maniheist,
Si-am reusit sa desprind o inflexiune
Dintr-o gama a portativului friabil,
Din globul de cristal al eului excentric.
Dar m-am trezit subit ca stiu prea multe...
Din lucrurile nonsalante si marunte,
Si-am intrebat prerogativa ce ma subsuma
La ce mi-a folosit draparea sa?
Daca am reusit sa ma proiectez
Pe sentimente insignifiante si desarte,
Prin irisul zanatec al ochiului din frunte.
Am auzit o voce ce-mi soptea:
"Azi ai descoperit o catacomba imperioasa ,
A cugetului refulat,
Pe care tu insati,draga mea!
Cu obstinatie l-ai procreat".