"perfect..."
a spus samuraiul către rozul de flori
iar ultimul vers respirând în
secunda de sabie
trist a atins în căușul palmei
liniile sărutului
ca un copil desenând
umbre de nori peste iarbă
"ce frumoasă e viața..."
a spus iarba către aburii
alergând tot mai lent lângă ea
până când liniștea din
perfectul cuvântului
a strigat către oameni
"ce mare e moartea..."