Dansul înseamnă celebrare,
Fiind el însuși un limbaj.
Sunt păsările cele care
Pretext îl au în mariaj.

Când nu ne mai ajung cuvinte
Să spunem ceea ce simțim,
E dansul plin de simțăminte
Și am putea să-l folosim.

Cu instinctivă energie
Să contopim extazul unic,
Așa cum simplu în poezie,
Am împleti simbolul runic.

Sau să-l lăsăm să ne arate
În moduri calde, diferite,
Sau poate-n ritmuri demodate,
Toate vestitele-i ispite.

Să re-nvățăm ce-i diafanul
Atingerii și-al mângâierii,
Sau ce-i plutirea când tavanul,
O boltă pare a plăcerii.

Vom mai afla ce-i fierbințeala
Privirilor, sau ce-i fiorul
Și când s-o risipi sfiala,
Să ne vădim curat amorul.

Când toate-acestea fi-vor iară
Știute, dar și învățate,
Să-i spuneți simplu – Domnișoară,
Dansați ? Și îmi veți da dreptate !