Era un tip banal.
Trăia însingurat într-o mansardă
Întunecoasă,
Iarna rece,
Vara caldă.

Citea enorm.
Înfuleca avid filosofie,
Dormea puțin,
Gândea, scria,
Ba chiar din când în când
Mai vomita
Și câte-o poezie.

N-avea talent.
Dar se credea un geniu
Colecționa iubiri albastre,
Ofilite
Și zilnic bombarda pe editori
Cu versuri
Fleșcăite.

Iar într-o zi...
Muri.

(stupoare)

Vei spune: "cum?", "de ce?", "nu are sens!"
Ba are.
Și-ți voi răspunde:
Simplu, din plictis;
Cu o mișcare de peniță
L-am ucis.