agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-10 | |
Nu mai suntem copii...
nici macar oameni maturi nu mai stim sa fim de ceva vreme chiar daca traim cu impresia ca am trecut prin prea multe si am suferit si mai mult nu e nici pe departe un sfert macar din cat am fi putut face deja ca sa schimbam ceva dar nu... nu suntem in stare decat sa judecam pe altii nu suntem in stare decat sa ne complacem si sa asteptam fiecare poate « pica » ceva... de undeva... fara sa miscam un deget fara sa suferim fara sa ne dedicam... N-am sa inteleg niciodata de ce doar « unii » trebuie sa faca totul... pentru ca la sfarsit sa se trezeasca in aceeasi deziluzie pe care o evitam cu totii... si totusi... n-am sa inteleg de ce “altii” nu sunt in stare sa faca mai mult decat « ceva » pentru a castiga « ceva » care sa poti fi in stare sa-l pastrezi... De-aia ne batem joc pentru ca nu muncim indeajuns pe cat stim sa cheltuim nu iertam indeajuns pe cat stim sa facem pe altii sa sufere nu iubim indeajuns pe cat sa stim cu cata putere trebuie sa ne oferim dragostea... de-aia si soarta isi bate joc si ce-i mai rau e ca... multora chiar le place... probabil tot cei carora le place sa spuna « eu stiu mai bine prin ce-am trecut » sau « nu stiu daca a suferit cineva cat am suferit eu » si intr-adevar nu stie nimeni cat suferim si mai mult de-atat nu intereseaza pe nimeni cat de profund suferim, atata timp cat fiecare din noi o face... mai devreme sau mai tarziu... chiar daca IUBIREA e doar pentru cei care stiu sa lupte nu pentru cei care se pricep s-o proclame si atat... ca in rest... toti asteptam ceva, nu ? de ce trebuie ca doar unii dintre noi sa ia initiativa ? de ce doar unii dintre noi stiu CUM sa lupte ? si poate la fel de mult CUM sa si iubeasca si sa pastreze « ceva » pentru ei... doar pentru ei... Ce poate fi atat de greu in a spune cuiva ceea ce simti ? fara sa-ti fie frica de faptul ca s-ar putea speria... sau l-ai putea pierde dintr-o prostie... Paradoxal... ne batem cu pumnii in piept ca stim sa iubim si ca mai profund decat noi nu exista nimeni care s-o poata face si culmea... nu ne gasim in stare sa scriem doua cuvinte sau sa dam un telefon sau sa oferim un zambet cuiva... nu... asteptam noi primii... « de ce sa scriu ? cat poate sa-mi scrie el » « de ce sa sun » mai bine sa sune el » si culmea... nici asta nu e cea mai buna solutie... tot ni se reproseaza cate ceva... ca suntem prea... « copii »... Nu mai suntem copii... nici macar oameni maturi nu mai suntem... sau nu stim sa mai fim... Uneori... e chiar mai usor sa fim copii... maturitatea implica obligatii care pe multi dintre noi ne sperie si atunci... de ce sa nu fim copii ? e frumos... e chiar mai frumos ca atunci cand varsta ne-a oferit asta... acum iubim... fiecare cum stie sa iubeasca, dar toti se lauda ca iubesc... cum ? asteptand ? ce ? pe celalalt de langa noi sa vina sa ne intrebe daca mai traim ? daca mai zambim ? daca mai iubim ? sau poate ca... asteptand... o sa uitam sa facem si asta... cu siguranta cei mai multi dintre noi o vor face... ...traind doar cu senzatia ca stiu sa iubeasca... si totusi... e o arta si-n asta...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate