Cândva am avut un înger-
Spera să-i crească odată aripile
Să poată zbura!

Am avut un înger
Căruia aripile i-au crescut într-adevăr
Și încet-încet a învățat să zboare...

Aripile nu i-au folosit doar pentru înalt,
Ci și pentru zborul în jos-
În cele ale adâncului.

A suferit, a plâns, a vrut să și le smulgă,
A râs de ele, le-a ignorat,
Dar aripile i-au rămas la fel.

Îngerul a continuat să trăiască,
Aripile i-au mai folosit uneori,
Dar colțurile din copilăria lui vor sângera...

Și sângerează încă...
Atâta timp cât el
Se confundă cu un demon!