„I’ve got you under my skin...”
cânta Omul-cu-Binoclu de pe stânca lui Orașul îi căzuse neștiutor la picioare
iar el îl urmărea fascinat cum se zbate cu un ac înfipt în spate
niciodată mort dar niciodată cu adevărat viu
Omul-cu-Binoclu voia să aibă insectarul complet

în fiecare zi pe străzi ploua cu privirile lui
de aceea în Oraș nu se înnora niciodată
când se plictiseau oamenilor le plăcea să omoare furnici
cu lupele lor învechite pe care le abureau uneori
ca să le șteargă de praf cu toții visau lunete

Omul-cu-Binoclu era rege în țara oamenilor cu lupe

***

primul chinez care a sosit pe mare purta ochelari
și zâmbea politicos făcea poze peste tot
a fost acuzat de lezmajestate i-au dat o lupă și l-au făcut erou

invazia a fost tăcută au venit mulți au spânzurat soarele cu blitzurile lor
au ars lupele și au otrăvit furnicile oamenii primeau binocluri gratis

în țara lui Omul-cu-Binoclu este sclav îi e frică să nu îi spargă cineva lentilele

uite-mi ochii poftim acum nu mai ai ce îmi face îi spune el eroului local
scoate-i aruncă-i nu mai sunt ai mei vreau să nu mai văd vreau să plouă
mă bântuie fantome de furnici orașul ăsta era fluture a devenit omidă

***

profetul ars de soare se târăște prin orașul inundat
biet dinozaur negru odată șopârlă care se încălzea pe pietre colțuroase
orb ca orice om fără binoclu vede lumea din tunelul lui
care odată avea un capăt însorit

„Don’t you know, you fool, you never can win...”
cânta Profetul-fără-Binoclu de pe piatra lui Orașul îi murise neștiutor la picioare