Cade un astru
alungat din cerul nașterii
pe vechimea viitorului
să îmi ia zborul
umberi de pămînt
și heraldica sufletului.
Mă adoarme deasupra
în semnele
roiurilor de ecouri
pînă la infiorarea
umerilor dezveliți
ai icoanelor,
pînă ce ia foc
sîngele cocoșilor
pe chieia fîntînii.
O, ce viscoliri
de trandafiri
îmi sărută
vîrful aripilor
cu dimineața luminii
pe care trec zeii...