Cât valorezi române plecat din țară-afară,
Și dus nu în voiaje după femei frumoase,
Plecat în locuri unde, puterile-ți sunt stoarse
Și-n somn te doare dorul de casă și de țară?

Muncești pământuri grase de prin străine locuri
Între ai tăi și tine se face pod de gheață
Dar uite-ți cresc copiii, la alte școli învață
Și-n țara ta, române, se fac aceleași jocuri.

S-au rătăcit poștașii în drumul lor spre ușă
Există telefoane și ele, câteodată,
Anunță sec și rece c-a mai murit un tată
Și-o să primim în țară o urnă cu cenușă.

De-aceea-ți spun române plecat în orice parte
Cel care-accepți într-una tristețea ca destin;
Facă-se trupu-ți pâine și sângele tău vin....
Tu ești frumos de tragic și cum te treci în moarte.