Ce-am semănat cu râvnă-n lutul moale,
Atâtea zile câte mi-au fost scrise,
Încovoiat sub tolba mea de vise
Nepăsător zvârlite-ades din poale ?

Câte-un surâs în ceasuri indecise,
O slovă prinsă-n stinse rotocoale,
Un gest rescris cu palme pururi goale
Și mângâieri în timp răsfrânt promise.

Mărunte semne, fulgi topiți în pripă,
Scrisori uitate-n scorburi, fără plic.
Din zbaterea târzie, din risipă

Rămâne putred măr și nu-l ridic.
Când voi pleca pe-a umbrelor aripă,
Nu voi jeli, căci n-am lăsat nimic.


15 ianuarie 2006