Spălați-vă de mine, peste tot veacul acesta să trecem încet și cuminți să stăm așezați pe coridoarele întunecate ale minții.
_Pe dumnezeu n-ai cum să-l suni cu taxa inversă.
Îngrozită urc în turnul de fildeș al nepăsării dumneavoastră; dumnezeul nostru sfânt aprinde lumânări în urma mea.
_Ce fel de cruce preferi astăzi?

Mă așez la masa mea de scris și mă întreb, tăcută și singură de data asta ce am să mai iubesc?

Scoateți-mă din dumneavoastră să trec iarăși prin cercurile de foc să mă apuce cuibărirea și cititul în cafea.

Uitați, ai ceva ezitări pe haină, dați-mi voie să vă curăț. Mergeți, mergeți, sărutați-mi tâmpla și atingeți-mă acolo. Mergeți am să vă aștept tot aici, nevorbită, împăcată, așa cum mă vreți dumneavoastră.
Amănuntele stau sprijinite de umărul meu și așteaptă momentul de criză.

Ne iartă toate greselile și întorceți-vă la noi cuminți oferim ceea ce atingem ceea ce iubim se transforma în cenușă.

Mă bate gândul unei fugiri, unei ascunderi în noi. Cuvintele cad răpuse, tristețile îmi gem întinse peste tot…
câteva imagini ghemotoace se rostogolesc prin aer.

Dumneavoastră îmi dictați trăiri prin sms-uri iar eu le traduc frumos în clapele pianului.

Delir de cuvinte în șoaptele voastre am să vă rostesc încă o dată la noapte sensul iubirii instant întinsă pe cearceaful verde, voi fi încă o dată eu, lepădată cu păcatul în mână ținut strâns până când sângerează. Păcatul. Mâna.

Eu amețesc în dumneavoastră și mă iubiți până dimineață.
Eu îmi fac cafeaua, n-am dormit toată noaptea de dor și întrebări;

Mergeți, mergeți, sărutați-mi tâmpla și atingeți-mă acolo.
Mergeți am să vă aștept tot aici, nevorbită, împăcată, așa cum mă vreți dumneavoastră.